Glosar

Glossar

Explicaţia celor mai importante termeni de specialitate din domeniul recunoaşterii profesionale.

› Vizualizarea conținutului complet



Analiza calificărilor (competențelor)

În cadrul aplicării Legii privind determinarea calificărilor profesionale (BQFG) există posibilitatea determinării competențelor profesionale cu ajutorul unei analize a calificărilor (competențelor. Analiza calificărilor (competențelor) este utilizată, dacă solicitantul nu poate prezenta documentele necesare deloc sau le poate prezenta incomplet sau dacă persistă îndoieli referitor la conținutul sau corectitudinea documentelor (§ 14 BQFG respectiv § 50b articol 4 HwO). Sunt posibile probe de lucru, discuții de specialitate, examene practice şi teoretice. Nu trebuie să fie vina solicitantului dacă documentele necesare nu pot fi prezentate. Oficiul competent poate cere ca solicitantul să declare pe propria răspundere, că nu poate prezenta documentele fără vina sa.

Țări terțe

În Germania țări terțe sunt denumite toate statele din afara Uniunii Europene, a Spațiului Economic European sau din Elveția.

Ateste de formare profesională

Diplome, certificate de absolvire a examenului şi alte dovezi atestatoare care vor fi eliberate de o autoritate din statul respectiv de formarea profesională pentru atestarea absolvirii formării profesionale sau a formării de perfecționare profesională.

BQFG

Legea privind determinarea calificărilor profesionale-BQFG (Articol 1 din Legea recunoaşterii) este o nouă lege federală sub competența Ministerului Federal German pentru Educație şi Cercetare. Este un fel de lege cadru pentru recunoașterea calificărilor profesionale în Germania. Legea reglementează procedura și criteriile pentru verificarea echivalenți calificărilor obținute în străinătate cu profesia de referință germană.

Calificări profesionale

Deprinderile profesionale, cunoștințele și competenţe profesionale, care sunt dovedite prin documente atestatoare de formare profesională, titlul care autorizează exercitarea profesiei sau experiența profesională relevantă.

Camere

Entitățile profesionale, aparțin de regulă sectorului public şi anume în conformitate cu legislația landurilor. Camerele îşi îndeplinesc sarcinile atribuite, pe lângă activitățile de reprezentare a intereselor membrilor lor Camerele sunt supravegheate de stat. Camerele acordă de exemplu autorizații de acces la ocupație şi pot influența activitățile de formare profesională şi regulamentele de examinare.

Conform BQFG următoarele Camere sunt oficii competente pentru evaluarea echivalenței în cazul profesiilor în urma formării profesionale de tip ucenicie:

  • Camera de Industrie şi Comerț
  • Camera meşteşugarilor
  • Camera pentru agricultură
  • Camerele de avocați, consilieri în proprietate industrială și a notari
  • Camerele de experți-contabili, auditori și a contabililor
  • Camera de medici, medici dentari, medici veterinari și Camerele de farmaciști

Determinarea echivalenței (denumită și adeverință de echivalare)

În cazul în care după procedura de verificare a echivalenței conform BQFG nu au fost identificate diferențe importante între titlul de formare din străinătate şi cel german de referință, oficiul competent va declara printr-o adeverință echivalarea. Nu se va elibera un certificat de absolvire a unui examen, ci o adeverință de echivalare. Este o adeverință oficială, care îndreptățeşte posesorul să beneficieze de aceleaşi drepturi ca ale persoanei cu un titlu de formare profesională german echivalent.

Directiva 2005/36/CE

Această Directivă a Uniunii Europene (numită: Directiva privind recunoașterea calificărilor profesionale) a intrat în vigoare la 15 octombrie 2005 şi însumează 15 directive privind recunoașterea calificărilor profesionale. Este valabilă pentru profesii reglementate şi stabileşte criteriile şi principiile de procedură în vederea recunoașterii reciproce a calificărilor profesionale obținute în statele membre ale UE pentru cetățenii statelor membre ale UE. Un criteriu de evaluare pentru echivalența calificărilor profesionale stabilit de Directivă este termenul de „diferențe importante". Directiva prevede faptul că autoritățile de recunoaştere trebuie să țină cont de experiența profesională relevantă şi astfel diferențele importante între formările profesionale pot fi compensate. Directiva prevede şi măsuri de adaptare în cazul în care există diferențe importante.

Examen (test) de cunoștințe

Un examen de cunoștințe pentru dovada echivalenței cunoștințelor profesionale existente și a competențelor. Examenul cuprinde de regulă tematica examenului de absolvire de stat. Acest fapt nu înseamnă că examenul corespunde în proporții cu un examen de absolvire de stat. Multe aspecte din conținutul examenului de absolvire pot fi testate.

Experiența profesională

Practicarea concretă şi conform legislației a profesiei în cauză în țară sau în străinătate.

Formarea profesională

O formare sau perfecționare profesională reglementată prin dispoziții legislative sau administrative. Formarea profesională inițială reprezintă o formare profesională reglementată, prin care sunt transmise deprinderile, cunoștințele și competențele necesare pentru practicarea unei activități profesionale calificate (capacitatea profesională de a acționa). O formare profesională inițială poate să cuprindă și acumularea de experiență profesională necesară. Formarea de perfecționare profesională dezvoltă capacitatea profesională de a acționa dincolo de nivelul formării profesionale initiale. Obiectivul este asigurarea şanselor de promovare profesională şi de adaptare a cunoştințelor şi deprinderilor la cerințe ridicate.

Legea privind recunoașterea calificărilor profesionale

„Legea privind recunoașterea calificărilor profesionale” este denumirea neoficială prescurtată a „Legii privind îmbunătățirea determinării și recunoașterii calificărilor profesionale obținute în străinătate.” Legea privind recunoașterea calificărilor profesionale reglementează calificările profesionale din străinătate pentru profesiile sub competența națională. Legea are caracter general (Artikelgesetz) și cuprinde pe de o parte Legea federală nouă „Legea privind determinarea calificărilor profesionale-BQFG” (sub competența BMBF), precum și modificări respectiv adaptări în cadrul legislației de specialitate privind profesiile respective și regulamente (sub competența resortului de specialitate).

Măsuri de adaptare

Denumirea de "Măsuri de adaptare" este cuprinsă în Directiva UE privind calificările profesionale 2005/35/CE. Cu ajutorul unei măsuri de adaptare pot fi compensate diferențele importante constatate între o calificare profesională din străinătate și cea de referință germană, în scopul recunoașterii și astfel a obținerii accesului la ocupaţie sau a dreptului de utilizare a unui grad. Cu ajutorul măsurilor de adaptare (=măsuri de compensare) va fi dovedit același nivelul de competențe și de cunoștințe. Măsura de adaptare poate fi concret, în funcția de profesie, un stagiu de adaptare sau un examen (probă de aptitudini sau examen de cunoștințe).

Oficiul competent

O autoritate sau o altă instituție (de exemplu o Cameră), care pe baza dispozițiilor legislative şi de procedură în vigoare poate verifica şi declara echivalența unei calificărilor profesionale din străinătate.

Persoane repatriate târziu

Persoanele repatriate târziu sunt etnici germani din statele fostei Uniuni sovietice şi din alte state osteuropene, care în urma unei proceduri speciale de primire (Procedura de admisie şi de atestare de la Oficiul Federal de Administrație) şi au dovedit şederea lor în Germania respectiv au trebuit să îndeplinească în totalitate cerințele normative din Legea privind persoanele strămutate și persoanele refugiate. Poate fi deasemenea vorba de soți/soții precum şi de copii.

Probă de aptitudini (denumită și proba deficiențelor)

Denumirea "probă de aptitudini" este denumirea din Directiva UE privind calificările profesionale 2005/35/CE. Denumirea se referă la unul din examenele desfăşurate de autoritățile competente, prin care solicitantul poate dovedi echivalența nivelului său de cunoştințe. Proba de aptitudini se desfăşoară în domenii, în care cunoştințele reprezintă o condiție obligatorie importantă pentru practicarea profesiei în statul respectiv gazdă. Directiva 2005/35/CE prevede obligativitatea restricționării probei de aptitudini numai la deficiențele constatate. Autoritățile competente pentru recunoaştere trebuie să țină cont de faptul că solicitantul a absolvit deja o calificare profesională în statul membru de origine.

Profesia în urma calificării sau formării profesionale de tip ucenicie

Profesia în urma formării profesionale în sistemul dual este o activitate profesională reglementată uniform la nivel național prin Regulamentul de formare profesională (printre altele prin BBiG, HwO) şi care se desfăşoară într-o întreprindere ca instituție de învățământ şi la o şcoală profesională. În Germania există aproximativ 330 de programe de formare 350 de programe de formare în sistem dual (de exemplu mecanic industrial, electromecanic autovehicule, agentă comercială în comerțul cu amănuntul, personal specializat în medicină).

Profesie de maistru în meserii și meșteșuguri cu autorizație

Formarea de Maistru meșter/meșteșugar este în Germania un formare profesională de perfecționare. Un maistru poate să conducă singur o întreprindere de meșteșuguri sau de artizanat și poate forma independent ucenici. Este un specialist în domeniul său de specialitate și este în același timp formator și întreprinzător. Un maistru poate să își desfășoare activitatea și într-o întreprindere pe un post de serviciu mai înalt. Pentru activitățile profesionale cu un potențial de pericol ridicat este necesară o autorizație; acestea sunt prezentate în Anexa A a Ordonanței pentru activități meșteșugărești Cerința impusă pentru o activitate independentă în meseriile cu care necesită autorizație este înregistrarea în Registrul meșteșugarilor.

Profesii nereglementate

Accesul la ocupație sau la exercitarea profesiei nu este legată de niciun fel de cerințe de stat pentru profesiile nereglementate. Acest fapt înseamnă că meseria poate fi practicată fără o autorizație de stat. Acest fapt e valabil îndeosebi pentru toate profesiile în urma formării de tip ucenicie din sistemul dual. În cazul în care în Germania profesia nu este reglementată de stat, puteți să aplicați direct pe piața de muncă germană cu o calificare profesională din străinătate. Veți găsi o listă cu toate profesiile în urma formării de tip ucenicie (nereglementate) în sistemul dual din Germania, pe pagina de internet a Institutului Federal German de Formare Profesională .

Profesii prin formarea de perfecționare

Denumirea de „formarea de perfecționare" se referă la o activitate profesională pentru exercitarea căreia este nevoie de cunoștințe și deprinderi la un nivel ridicat. Acestea sunt definite în regulamentele uniforme la nivel național (conform Legii formării profesionale-BBiG şi Ordonanța pentru activități meșteșugărești-HwO) şi sunt atestate printr-un examen (aşa numitul examen de absolvire a formării de perfecționare).

Formarea de perfecționare profesională are loc de regulă în Germania în urma formării profesionale (formare profesională inițială), însă accesul este posibil și în urma experienței profesionale corespunzătoare. Scopul formării profesionale de perfecționare este de a menține nivelul de deprinderi, cunoștințe și competențe dobândite în formarea profesională și de a le adapta sau a le dezvolta pentru a promova profesional.

Profesii reglementate

Activitățile profesionale a căror practicare este reglementată prin dispoziții legislative sau administrative care impun anumite calificări profesionale. Profesii reglementate sunt de exemplu cea de medic, psihoterapeut, infirmier, avocat, cadru didactic. Exercitarea profesiei poate cuprinde utilizarea unui titlu profesional, care este restricționat prin dispoziții legislative şi administrative şi este permis doar persoanelor cu anumite calificări profesionale. Există în Germania 81 de profesii reglementate la nivelul național (din care 41 profesii de meserii şi meşteşuguri cu autorizație) şi 18 la nivel landurilor. Găsiți o listă cu toate profesiile care sunt reglementate în Germania pe pagina de internet a Uniunii Europene.

Recunoaşterea

Recunoașterea profesională înseamnă evaluarea și – în cazul unei decizii favorabile – consemnarea echivalării unui titlu de formare profesională din străinătate cu un titlu german de absolvire. În cadrul unui procedeu oficial de evaluare, titlul de formare profesională din străinătate va fi comparat cu un titlu de formare german, pe baza unor criterii formale, cum ar fi de ex. conținutul și durata formării. Rezultatul evaluării echivalenței va fi declarat într-o adeverință, prin care solicitantul va fi îndreptățit în aceeași măsură ca persoanele care dețin titlul de absolvire profesională corespunzător german.

Sistemul dual de formare profesională (deasemenea: sistemul dual)

Formă de organizare în Germania a formării profesionale pentru profesiile în urma formării de tip ucenicie, care prevede desfăşurarea părții practice de formare în întreprindere şi a părții teoretice în şcoala profesională. Formarea profesională are loc astfel în două locuri de învățământ: la şcoala profesională cu jumătate de normă pentru cunoştințele teoretice şi în întreprindere pentru formarea profesională practică (dual).

Stagiu de adaptare

Denumirea "stagiu de adaptare" este denumirea din Directiva UE privind calificările profesionale 2005/35/CE. Absolvirea unui stagiu de adaptare este o posibilitate de compensare a diferențelor importante constatate între o calificare profesională din străinătate și cea de referință germană, în scopul recunoașterii și astfel a obținerii accesului la ocupaţie sau a dreptului de utilizare a unui grad. Un stagiu de adaptare poate să fie o formare profesională suplimentară și face obiectul evaluării. De multe ori, stagiile de adaptare cuprind exerciții de punere în practică specifice profesiei sub îndrumarea unui profesionist calificat și experimentat.

Titlul de absolvire profesională

Titlul de absolvire profesională a unei formări primare sau de perfecționare, care va fi obținut în urma absolvirii unui examen de stat sau recunoscut de stat.

UE/SEE/Elveția

Statele din Uniunea Europeană (UE) şi din Spațiul Economic European (SEE) şi din Elveția. Statele membre ale UE (în 2012) sunt: Belgia, Bulgaria, Danemarca, Germania, Estonia, Finlanda, Franța, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Republica Cehă, Ungaria, Regatul Unit, Cipru. Statele SEE sunt toate statele membre ale UE şi în plus Islanda, Liechtenstein şi Norvegia. Elveția ia parte la sistemul european de recunoaștere a calificărilor profesionale pe baza unui acord bilateral.